Apr 18
The Others
the others…
Avand in vedere ca circul 90% din timp cu metroul.. (singura cale inca acceptabila de a circula) i-am observat pe the others…
De fapt ii mai vazusem iar astazi mi-au confirmat.
Cine sunt acesti the others?..
De obicei cand mergi cu metroul, in functie de ora la care circuli cu el, prinzi diverse fluxuri de populatie..cum sunt pestii in curentele oceanice..
Fac o paranteza apropos la aceasta comparatie..
Atunci cand se intalnesc 2 metrouri intr-o statie e bine sa mergi in grupul tau (al celor cu care erai in metrou)altfel risti sa cazi jos si calcat in picioare..de celalalt curent..
Revenim la the others…
Lumea de metrou..este lume obisnuita..toti o apa si un pamant..mai iese unu in evidenta cu freza lui..dar in rest..geci de piele..fuste de stofa, pulovere, tricouri etc..nimic deosebit..genti de piele…pantofi cu toc..adidasi rupti…tociti…totul este omogen, totul este GRI.
In acest mare GRI… apare o steluta..care straluceste….
Cine sunt ei? Cei pe care ii vezi atat de rar, insa iti fac mare placere si te uiti cu admiratie?
Oamenii de afaceri….SAU Diversi directori..
Ce cauta ei aici, chiar si asa..cate unul?
Genul lui: Costum negru stilat,
Genul ei: Costum nu neaparat negru, arajata, super stilata..
Cum au ajuns aici?
Pai primul lucru la care ma gandesc este ca au ramas fara carnet auto si acum..vor sa ajunga repede la serviciu…
Alte variante? ar fi interesante..Oricum mai mancam cateva paini pana oamenii de afaceri de la noi vor merge cu metroul..cum fac cei din sua..(adica pana lasam rangul mai jos..)
April 21st, 2008 at 06:08
Da, da, i-am vazut si eu, vai cat i-am admirat in acea dimineata gri de toamna…
Ziua incepuse prost, mi se rupse siretul cand m-am incaltat si eram ingrozitor de nervos ca a trebuit sa-l leg cu sfoara (again!!!11one). Mi-am pus geaca de fash pe mine si am pornit abatut spre metrou…
Absent, m-am urcat intr-un vagon… m-am lasat impins de marea de oameni si nu ma puteam gandi decat la siretul improvizat si la geaca putin descusuta intr-o parte.
Cand, dintr-o data, ce simt?.. Un parfum, fin, angelic, dintr-o alta lume parca. Si o imbranceala putin mai altfel. Sa fie aievea? Visez oare? O privire rapida in jos imi confirma: sfoara era tot acolo, si o pipaitura scurta la cusatura gecii ma aduce la realitate: Nu visez, sunt tot in metrou.
Scurt, pe fuga, arunc o privire. DA!!! era ea, o bisnis-womenitza… Si langa ea, inca unul, un mascul.
M-am dat mai intr-o parte si am inceput sa-i studiez pe furis. Era clar ca nu se simteau in largul lor, asa, ea tinandu-se cu doua degete de bara si el strangand violent servieta la subsuoara.
Ahh, cat as fi vrut si eu… un asemenea costum (NEGRU STILAT!!!), un asemenea parfum, o servieta… oare voi putea vreodata sa strang si eu la piept o asemenea minune din piele de cine-stie-ce-sarpe-exotic-ultimul-exemplar?
N-a durat mult, au coborat… :((( dar in mine ceva se schimbase, definitiv. A doua zi am deschis un cont de economii si am jurat ca pana la Craciun voi avea cel putin pantalonii de la costumul NEGRU STILAT.
April 21st, 2008 at 06:53
Am aprobat comentariul de mai sus pentru ca este tipic pentru Mishu…
Doar o vorba sat-i mai spun insa…. “Vulpea care n-ajunge la struguri..zice ca’s stricati.”
Sau NEGRII.. STILATI..
April 21st, 2008 at 11:06
Da man, recunosc, am fost penibil cand i-am admirat asa, insa atat de mic si lipsit de stil si de prestanta ma simteam in comparatie cu ei… Ravneam, intr-adevar, la un asemenea costum de firma, cu STIL, nu neaparat negru, si ravneam si la (probabil) masinile de lux pe care saracii nu le pot conduce din lipsa de permis.
Si eu ma gandeam uitandu-ma la ei ca probabil se grabesc sa ajunga la servici, poate n-au mai avut timp sa-si astepte soferul, sau cine stie, poate doar au vrut sa “ia pulsul natiunii” din metroul bucurestean.
Cu siguranta acolo(la servici) ii asteapta lucruri mai importante decat as putea eu vreodata sa cuprind cu mintea mea, si mai mult ca sigur tin in mana lor de fier destinele atator oameni simpli, asa ca mine.
E bine totusi ca putem macar din cand in cand sa respiram acelasi aer cu aceste stelutze stilate, in costume negre sau de alta culoare. Intr-un fel, imi ofera ratiunea de a trai, sperand in nimicnicia mea ca poate intr-o buna zi, unul ma va intreba: “Urmatoarea e Eroilor?”
Asa ca nu te supara daca vulpitza mea interioara va ravni incontinuare prin metrouri ;)
April 21st, 2008 at 11:09
Daca-m fi cu toti la fel…ne-am plictisi de moarte.. asa ca mai bine fiecare sta unde considera ca este locul sau si incheiem aceasta “disputa”..
April 21st, 2008 at 11:31
Am inteles, chiar mai multe decat dau de inteles.
Scuza-ma daca ti-am poluat blogul cu ironiile mele. Ma voi retrage in periferia mea si-ti las liber tot vagonul :) La fel si patura sociala ;)
Insa asa cum spui si tu, daca am fi cu totii la fel, ne-am plictisi. Plictiseala mare iti doresc in continuare, si cititori care sa-ti ofere doar “Da, maestre, asa e!”.
April 21st, 2008 at 11:35
Ar merge chiar un subiect pe tema asta….Deci acea categorie de oameni care musca si cand sunt muscati inapoi… devin victime…come onnnn ! nu a fost numai o parere e clar ca a fost o “parere” ironica.. faci cum vrei..
April 21st, 2008 at 11:48
Mane, nu m-ai muscat cu nimic, n-ai venit cu o contra-parere, nimic. :) Mi-ai zis sa stau in banca mea, si sa tac :))
April 21st, 2008 at 11:49
k