Teodor Mincu: Jurnal de călătorie

“Regina Margot”, este un roman de dragoste, ce relatează întâmplări din viaţa familiei regale a Franţei, din perioada anilor 1572.

Este genul de carte, pe care o citeşti în doze de câte 50 de pagini, cu o viteză accelerată de suspansul acţiunii.

M-a surprins faptul că finalul nu era tocmai aşa cum m-aş fi aşteptat, un final tragic care ne arată însă că viaţa regilor nu este chiar uşoară şi simplă. Ei trebuie să păstreze multe aparenţe pentru a nu păta demnitatea istorică a regilor acestei ţări.

Ceea ce mi-a plăcut este afirmarea unei senzaţii pe care am avut-o de multe ori, însă nu mi-a fost confirmată de nimeni. Şi anume că atunci când cineva suferă cu adevărat după un anumit lucru sau în urma unei întâmplări, suferinţa sau tristeţea imediată este o comoară de nepreţuit a celui care suferă. O comoară de care nu trebuie să se atingă nimeni din exterior. Mai bine laşi omul în pace să sufere singur, decât să-l plictiseşti cu diverse încercări de a-l face să-i fie mai “uşor”