Teodor Mincu: Jurnal de călătorie

Prin mostenire sau nu? Era ultima intrebare dinainte sa se incinga o “patratica”. Unul dintre jocurile mele preferate ale copilariei.. Daca era prin mostenire, aparea urmatoarea regula: tu dadeai mingea la ala de langa, el nu o atingea, mingea mergea in cealalta patratica, cadea o data si apoi sarea afara din teren..cel care lua punct era ultimul..nu conta faptul ca mingea a sarit prin terenul celui din mijloc si acesta nu a atins-o..pentru ca “s-a mostenit”. Nu am vrut neaparat sa aduc vorba despre acest joc, pe care si acum cred ca l-as savura cu aceeasi intensitate ci pentru a face o paralela cu gandirea oamenilor…

Ce bine ar fi daca toata lumea ar gandi “prin mostenire”!.

Ce inseamna asta, poate va intrebati…

In viziunea mea, gandirea prin mostenire este atunci cand interactionezi cu o persoana, iar acea persoana interactioneaza cu tine in functie de rezultatul interactiunii sale cu alta persoana (persoana terta). Daca gandim prin mostenire..putem intelege situatia de fata..buna sau rea..si sa stim ca ea a fost influentata de persoana terta.. Daca nu..vom acuza persoana cu care interactionam in mod direct..ceea ce adesea este gresit.

Ca exemplu, un om cu acest tip de gandire poate intelege ca masina lui nu este gata in service din cauza magaziei care nu are piesele necesare si nu din cauza mecanicului spre care are orientata toata energia negativa. Cel care nu o are…sfarseste prin a se infuria pe mecanic..nu poate intelege ca nu din vina sa masina nu este gata.