Teodor Mincu: Jurnal de călătorie

Esenţa şi Aparenţa ne vor însoţi până în ultima clipă a vieţii noastre. Atât de des ajung să port discuţii care se reduc la diferenţa dintre esenţă şi aparenţă încăt cred că aş putea descrie multe întâmplări care să le contureze în diverse ipostaze.

Cred că identificarea esenţei în acţiunile din viaţa de zi cu zi ar putea deveni un job, un sport, o materie de curs.

Totuşi mai cred că abilitatea de a identifica esenţa creşte direct proporţional cu experienţa de viaţă. Experienţa dură de viaţă.

Azi, Teo, mai în glumă, mai în serios îmi spunea să iau poziţie faţă de ce se întâmplă la noi în ţară în aceste vremuri instabile. Aici apar “surorile” despre care vorbeam mai sus. Nu este greu să scriu câteva cuvinte subiective referitoare la situaţia actuală. Problema este legată de relevanţa textului meu. Sunt eu specialist în domeniu ? Cunosc toate datele problemei ? Nu de 2 ori, iar aceste întrebări vor continua.
Bun, şi dacă încep să-mi dau cu părerea despre nişte lucruri pe care nu le cunosc bine, nu aş fi un diletant? Nu aş afişa o aparenţă mincinoasă ?
Ba da.

O altă idee legată de esenţă se referă la oamenii care ne înconjoară.

Există oameni pe care îi respectăm din diverse motive subiective şi oameni pe care îi detestăm tot din considerente subiective. Să zicem că ambele persoane vor spune un lucru bun sau rău despre tine. Ar fi greşit să te superi sau să te bucuri referitor la ceea ce spune omul pe care îl deteşti despre tine. De ce? Pentru că este o aparenţă. Dacă îl deteşti însemnă că acel om nu deţine aceleaşi valori morale ca şi tine. Atunci de ce să te laşi influenţat emotiv de către cineva care de fapt pur şi simplu “nu există” ? Este o aparenţă. Ar trebui să iei în considerare ceea ce zice omul pe care îl respecţi despre tine, pentru că el deţine aceleaşi valori morale ca şi tine, sau valori agreate de tine şi deci înseamnă că este relevant pentru tine.