Teodor Mincu: Jurnal de călătorie

Omul întotdeuna şi-a dorit să aibe ceea ce este mai greu sau chiar imposibil de obţinut. Poate că firea asta a omului l-a făcut şi să evolueze.

Unul dintre lucrurile cele mai inaccesibile pentru mine este trecerea timpului.

În esenţă, a te bate cu trecerea timpului coincide cu a învinge moartea. Momentan singura modalitate de a lupta cu timpul este o capsulă a timpului. Capsulă unde să păstrez eşantioane din viaţa mea, sub diverse forme. Acest blog însuşi este o capsulă a timpului, deoarece dacă-l iau de la prima pagină şi-l citesc, pagină cu pagină, pur şi simplu voi parcurge cele mai importante trăiri din viaţa mea, cronologic.

Totuşi în această capsulă a timpului, doresc să pun separat o capsulă mai mică. Una dintre marile teme de gândire ale mele este fericirea absolută. Care lucru din viaţa mea mă va face cu adevărat fericit ? Unde trebuie să ajung sau ce anume trebuie să fac pentru a ajunge să fiu într-o stare euforică de lungă durată? Momentan nu am găsit răspunsurile la aceste întrebări, însă prin încercări doresc să mă apropii de răspunsul corect. Totuşi trecerea timpului îmi relevă noi valori, noi teme de gândire şi apar noi candidaţi pentru fericirea absolută pe care o caut.

Astfel această capsulă a timpului are rolul de a însemna versiuni ale fericirii, fericire care face viaţa să merite a fi trăită.

În acest moment consider că fericirea absolută este o stare de bine pe care să o ai zi de zi. Această stare de bine trebuie să fie justificată de o comoditate financiară (construită de tine) şi afectivă şi o carieră profesională respectabilă.

Repet, acestea sunt valorile la acest moment. Vedem ce va fi în viitor :)