Că tot mă întrebam ce e bine să mâncăm seara, ieri dimineață o poză de pe facebook mi-a făcut o poftă imensă de bruschete.
Am mers la magazin și am cumpărat vreo 2 căței de usturoi, 3 roșii, niște bruschete deja existente (în ideea de pâine pt bruschete) și busuioc.
După ce am ajuns acasă și m-am consultat cu jumatea, nu am mai utilizat bruschetele cumpărate (că erau aromate, etc) dar am prăjit bine niște pâine cu sandwichmaker-ul. Iar în loc de busuioc, am pus alt condiment pe care-l aveam noi prin dulap. Și bonus: ulei de măsline, cumpărat din vară din Grecia.
Citește în continuare..
În ceea ce privește lucrurile pe care le întreprindem, de multe ori apar compromisuri care alterează munca noastră în starea ei pură.
Compromisurile pot avea mai multe cauze:
1. Este o dorință personală a: șefului, colegului, patronului, furnizorului, etc.
2. Este vorba de bani.
Primul caz, dacă persoana cu ifose face parte din echipă și îi vrea binele, nu este chiar atât de dramatic. Partea nasoală este că nu poți refuza persoana, pentru că este „un apropiat”. Dar oricum, speri că data viitoare intervenția nu se va mai repeta.
Citește în continuare..
Întâlnită des sub numele de cină, masa de seară este dușmanul pe care nu și l-ar dori nimeni. Mâncatul seara, acest cal troian, este activitatea pe care în timp ce o realizezi cu o deosebită plăcere, îți strică planurile de viitor și te condamnă la suferințe cumplite generate de activități sportive și cure de slăbire.
Ideea de ansamblu este simplă: seara, ajunși acasă, nivelul de activitate fizică scade dramatic și în același timp și consumul organismului. Astfel, venim acasă, corpul scade nivelul de consum, iar noi ne umflăm cu mâncarea pe care organismul nu o va mai procesa, decât într-o foarte mică măsură. Astfel, apar popularii colăcei, în pasul 1, iar apoi burtica, copănelele, etc.
Citește în continuare..
Dacă vrei să pleci din București pentru weekend cu mașina și să nu stai o zi întreagă în mașină, nu ai foarte multe opțiuni. Am decis pentru weekend-ul ăsta să mergem spre singura destinație nevizitată încă și accesibilă rutier din București. Este vorba despre defileul Dunării din Banat, zona Cazanelor (Mari și Mici) și, am vrut eu dar infrastructura nu ne-a permis, excursie (auto) până la intrarea Dunării în România.
Citește în continuare..
Am ajuns la fotbal ca Liechtenstein. Ciuca bătăilor în campaniile de calificare. Nu sunt expert în sport, nu mă pricep la fotbal, sunt un pic microbist.
Țin minte cum acum 7 ani, la campionatul World Cup ’94, ieșeam cu sora mea pe balcon când România dădea goluri, că pe vremea aceea dădeam și goluri, și se auzeau voci din tot cartierul GOOOOLLL!!! Vremuri apuse, din păcate.
Citește în continuare..
Hai să facem un exercițiu de imaginație:
Presupun că sunt ales președintele unei țări. Oricare ar fi ea, însă care are resurse energetice importante. Sunt conducătorul acestei țări, în care lucrurile nu sunt prea roz. Asta pentru că, fie urmăresc să mă îmbogățesc atât eu, cât și 5 generații următoare ale mele și ale staff-ului meu, fie pur și simplu, din cauza climatului economic, nu se poate face nimic mai mult ca să fie bine.
Citește în continuare..
Toată lumea se plânge de birocrația de la noi din țară. Și eu mă plâng de ea, și mie îmi îngreunează munca, uneori îmi pune piedici. Însă nu știu câtă lume se gândește la speculanți.
Citește în continuare..
Iată cum, uneori, „cultura urbană” (…„pentru frații din penitenciar”…) generează cultură: Până acum puțin timp nu știam cine este Petre Țuțea. Am aflat despre acest nume din melodia hip-hop de mai jos, pe care încă o ascult cu mare plăcere:
Citește în continuare..
M-am lămurit că pentru o condiție fizică bună, nu merge doar să ții o anumită dietă. Este bine să ții o dietă, însă rezultatele sunt limitate.
Pentru rezultate bune, trebuie să combinăm dieta cu sportul.
Haideți să vedem ce sporturi putem face în timpul liber și ce costuri presupun. O să excludem sexul care se consideră implicit:P.
Citește în continuare..
Am mai vorbit acum ceva vreme despre coincidențe, însă acum am pățit una prea de tot.
Se face că eram student fericit, fără job, fără bani, locuiam cu părinții, și.. atât. De multe ori pățeam să mă întâlnesc cu o tipă în stația de autobuz. Nu era atrăgătoare, însă mi se întâmpla să o văd și la plecare și la sosire. Mă rog, așa e când pleci cu vecinii de cartier la școală/muncă. Apoi am realizat că era la Electronică tipa. Mă rog, acum se explică de ce la plecare ne vedeam mereu.
Citește în continuare..
Că tot mă întrebam ce e bine să mâncăm seara, ieri dimineață o poză de pe facebook mi-a făcut o poftă imensă de bruschete.
