„Noaptea de Sânziene” se întâmplă, conform tradiției populare, în fiecare an în noaptea dinaintea solstițiului de vară (24 iunie). Este o noapte în care „cerurile se deschid”, o noapte în care puterile magice ajung la cote maxime.
Acțiunea romanului începe și se sfârșește în această dată, cuprinzând o fereastră de timp de 12 ani.
Personajul principal, Ștefan Viziru, are o personalitate complexă și este obsedat de câteva întâmplări și nume misterioase ce îl urmăresc pe parcursul acestor 12 ani. Pe întreg parcursul cărții suntem captivi într-o atmosferă misterioasă, într-un spațiu al amintirilor și al dilemelor de ordin filosofic. Pe parcursul acțiunii autorul folosește foarte des o tehnică cinematografică, cea a flashback-ului care îl poate deruta uneori pe cititor.
Mi-au plăcut discuțiile filosofice despre Timp și Istorie dintre Ștefan și prietenul său Petre Biriș, profesor de filosofie.
Finalul cărții cere cititorului un pic de indulgență deoarece datorită mai multor coincidențe, avem o reproducere a începutului acțiunii ce are loc în urmă cu 12 ani.
Altă recenzie, găsiți aici
Este un dintre cărțile pe care le citești cu sufletul la gură și care te face apoi să stai și să cauți informații, recenzii și comentariile altora în legătură cu ea.
Gheorghe Florescu, zis și „Armenașul” preia magazinul de cafea (și delicatese) al armeanului Carabelaian Avedis din Str. Hristo Botev nr. 6. Aici, datorită provenienței și modului de preparare unic al cafelei, încep să vină ca și clienți oameni din crema societății anilor ’60 – ’80, inclusiv oameni ai securității. Domnul Florescu servește pe toată lumea și datorită relațiilor sale din cadrul Agenției de Import, unde a lucrat înainte, reușește să aducă la vânzare mărfuri extrem de greu de găsit în acea perioadă.
Partea fascinantă a cărți, care îi construiește și o calitate de carte istorică, este cea în care ne este descrisă „caracatița” Securității, precum și contrastul dintre viețile securiștilor și ale oamenilor de rând. Din punct de vedere al istoriei, aș putea zice că este o cronică a vieții de zi cu zi a societății românești din perioada comunistă.
Martor la evenimentele din decembrie 1989, autorul realizează că de fapt Revoluția Română nu este ceea ce pare a fi, la putere revenind aceiași oameni din vârful Securității. Totodată Revoluția ne este descrisă ca un moment în care comunismul naționalist (format din Ceaușescu și adepții săi) este răzbit de comunismul internaționalist (Membrii KGB, oamenii URSS-ului).
Am aflat că autorul deține o cafenea și astăzi, detalii aici
Cartea o puteți cumpăra de aici
Un interviu și reportaj cu autorul, găsiți aici
Enjoy!
