Este prima carte a lui Cărtărescu pe care o citesc. Cartea este compusă din 3 părţi, toate povestiri trăite de autor şi povestite cu un realist simţ al umorului.
Titlul cărţii reprezintă traducerea numelui unui program cultural francez, numit “Les belles etrangeres”, program în care 12 (dacă nu greşesc) autori români, ale căror opere au fost traduse în limba franceză şi publicate, sunt invitaţi în Franţa într-un turneu cultural.
Ceea ce nu am mai citit în alte cărţi şi mi s-a părut interesant a fost relatarea pasajelor din viaţa şi mediul profesional al unui scriitor de succes. Faptul că ai o meserie atât de nobilă după părerea mea, nu te scuteşte de invidia colegilor, precum şi de mizeriile de zi cu zi întâlnite mai în toate domeniile de activitate.
Am mai remarcat cu plăcere şi un simţ al umorului “contemporan”, glume, ironii şi reacţii pe care le întâlnim în viaţa de zi de zi, transmise cu naturaleţe şi prin prisma unui intelectual umanist.
Alte păreri aici şi aici
Mă cutremur de câte ori mă gândesc cât de relativ este totul în funcție de modul nostru de gândire. În viața de zi cu zi lucrurile se întâmplă. Te-ai gândit vreun moment că acum undeva în lume se întâmplă o crimă? un viol? un prim sărut ? se naște un copil? o domnișoară a zis ”DA!” ? Nu prea, pentru că tu ai problemele tale, viața ta de zi cu zi. Însă aceste evenimente se întâmplă, vrei nu vrei. Ce ar fi dacă ai conștientiza toate acele evenimente negative care se petrec chiar acum ? Un viol, o moarte, vestea unui cancer, etc? Te-ai întrista..Te-ai închide în casă și ai asculta Paraziții, BUG Mafia, etc. Însă dacă te-ai gândi că se întâmplă un eveniment frumos? O naștere, o nuntă, premiul I, etc? Poate ai da de milă 1 leu, ai ajuta o băbuță să treacă strada. Ai fi mai optimist și poate ți-ai trăi viața mai bine, ai duce o floare prietenei, etc. Asta dacă te-ai gândi..pozitiv, să zicem.
Acum, particularizând..
Să zicem că ești la volan, și calci un câine cu mașina (nu, este doar un exemplu!). Câinele moare.. Te vei simți probabil vinovat..ai fi trist, etc. Dar dacă nu te-ai mai gândi la acest eveniment ?..
O mare parte din viața mi-o trăiesc în 2 culori. Valori și acțiuni din viața mea pot îmbraca de multe ori doar 2 culori. Asta pentru că nu cred că merită efortul culorile intermediare. Când ești la școală nu consider că merită să lupți pentru un 8, ci numai pentru un 10. Așa cum într-o competiție nu pot concura pentru locul 2, ci doar pentru 1. Dacă știu că nu am nici o șansă la locul 1, atunci nu mai concurez deloc. Este o ideologie care de multe ori pică, nu este corectă. Este o ideologie la care nu pot renunța. Așa sunt eu construit.
Acum că am terminat blatul, să trecem la straturile superioare ale prăjiturii.
Conform teoriei celor 2 culori, celor 2 cifre (0 și 1), consider că în viață trebuie să faci ceva cu adevărat impresionant (un 1, sau culoarea negru) pentru a face diferența, pentru a-i influența pe cei din jur, pentru a le schimba viețile (în bine). Astfel de multe ori dezaprob încercările unor persoane de a face un BUZZ (gen cauza pe facebook), sau petitii online. Cine să le asculte/citească în România, în situația actuală (și în general) ? Cine are timp de agonia unui anonim? Cine are timp să-mi citească mie blogul? Cine are timp să semneze o petiție online și cine să facă ceva în privința ei? NIMENI (aparent). Asta înseamnă alb. ZERO.
Totuși, teoria pică. Eu consider că toate aceste prostiuțe ne influențează pe fiecare, ne influențează viața de zi cu zi. Ne influențează sufletește, unele. Jurnaliștii, bloggerii, prietenii de pe facebook nu sunt degeaba. Libertatea de exprimare de fapt nu este degeaba, deși individual aportul anonimilor este foarte mic, dar însumat reprezintă un mare și puternic întreg: gândirea liberă. Într-adevăr persoanele publice influențează mai mult, dar asta nu înseamnă că tu nu ești influențat de ce ai citit aici pe blog. Ești influențat, pozitiv sau negativ. Singura diferență este măsura.
Să fii onest în ziua de astăzi este un lux pe care cu greu ți-l permiți. În schimb onestitatea poate fi privită și ca un business cu tine însuți, cu ROI (return of investment) foarte mare. Atât de mare încât te copleșește într-un mod plăcut și foarte subtil. Prin a fi onest înțeleg a nu lua ceea ce nu ți se cuvine, a nu minți în general oamenii, a fi corect întotdeauna în tot ce implică bani, a fi un bun cetățean când ieși pe stradă. De multe ori pentru a fi bun este de ajuns să nu fii rău, să nu fii egoist sau individualist.
Onestitatea este o investiție pe termen lung. Profitul nu-l vei vedea mâine, însă profitul te va ajunge din urmă ca valurile mării în momentul în care ai uitat de el și de investiția inițială și pur și simplu faci parte din el.
În general cel mai dificil, însă și cel mai eficient, mod de a motiva oamenii este prin voința lor. Dacă ei își doresc un lucru, atunci nu mai este necesar ca tu să îi convingi să facă acel lucru. Ei îl vor face din convingerea proprie (totuși tu trebuie să exerciți un fel de educație asupra lor pentru a-i aduce în această stare)
Astfel dacă ești un tip care arată celor din jur că nu dorește să îi păcălească, să le facă greutăți, să prospere nemeritat de pe urma lor, le arăți onestitate. Iar reacția va fi similară. Ei nu vor putea concentra energie negativă în direcția ta pentru că instinctual nu este normal. Tu nu ești dușmanul lor.
Astfel, generalizând, dacă reușești să fii onest cu cei din jur, ei îți vor răspunde automat cu aceeași monedă. În acel moment vei simți că societatea te respectă. Acesta este un sentiment care îți generează o stare continuă de bine, de gândire pozitivă și creatoare.
