După 2 zile de schi au urmat 2 zile de vizitare a împrejurimilor, astfel pe 31 decembrie am vizitat cel mai mare magazin din lume de cristale Swarovski. Un loc deosebit..este mai mult decât un magazin, aş putea zice un fel de concept store artistic.. Am înţeles că tematica magazinului se schimbă la 6 luni..noi am prins ca tema: Brazilia. După ce eşti condus prin multe încăperi realizate cu cristalele lor, traseul se termină în magazinul propriu-zis de cristale, raiul femeilor..
Apoi, în seara de Revelion am ieşit în stradă..Tipii au amenajat 4 scene în oraş, toate strazile fiind full de lume..eu cred că cel puţin acolo, dacă nu în general în Occident, este o tradiţie cu ieşitul în stradă, la noi de obicei ies în stradă cei care au rămas pe dina-fară, cu petreceri sau vacanţe..şi nu au ce face..Acolo tind să cred, la câtă lume era, că şi cei care petreceau au ieşit, toată lumea cred că a ieşit în stradă.. Forţele de securitate erau peste tot, asigurându-se că nu se provoacă îmbulzeli sau alte evenimente neplăcute.
Iată şi câteva poze:
Intrarea în magazin:
Dansuri braziliene, aşa cum am spus mai sus, tematica era Brazilia:
Fabrica propriu-zisă:
A fost şi ziua cea mai interesantă pentru acest sport..Din nou cerul era senin în Alpi..Nici urmă de ninsoare sau nor..
În acea zi am schiat pe gheţar..sau în apropierea unui gheţar natural. Nu am văzut decât o mostră din acel gheţar, dar cică era acolo..Domeniul în care am schiat se numeşte STUBAIER GLETSCHER (Numărul 6) Din Innsbruck se ajungea la baza muntelui cu maşina sau autobuzul şi de acolo te urcai cu telegondola, până la altitudinea de 2260 de metrii. Acolo începea totul de fapt, de acolo începeau pârtiile adevărate..de acolo porneau 2 telescaune de câte 4 locuri fiecare..Era ca o bifurcaţie..Cel din stânga nu mai ştiu la ce altitudine se ridica, dar cel din dreapta ajungea la 3011m, de unde coborai pe o pârtie albastră (pârtie uşoară, de începători) şi coborai din nou la cei 2260 de metrii, coborârea dura cam 30 de minute, asta dacă nu te grăbeai şi doreai să admiri peisajul.
Pârtiile sunt minunate..sunt pârtii late şi lungi … nu este buluc de lume, iar lumea este extrem de civilizată..nu-ţi taie nimeni calea şi nu se înghesuie nimeni la coadă la telescaun..
Aceasta a fost cea de a 2a zi de schi..şi ultima..
În prima zi a vacanţei am mers la ski, ne-am cumpărat un skipass pentru 3 zile, ce ne oferea acces la toate domeniile de ski din zonă, prin domeniu înţeleg un complex de pârtii de ski. Da ai înţeles bine, tipii au mai multe zone cu pârtii de ski, pe diverşi masivi din apropierea oraşului.
În prima zi ne-am dat pe pârtiile de la PATSCHERKOFEL (Domeniul nr 2). Fiind prima zi de schi, ca de fiecare dată, am emoţii deoarece dealungul anului îmi pierd “antrenamentul” şi capăt o frică pentru care am nevoie de multă ambiţie să o înving (mai ales când privesc de sus spre baza muntelui). Aşa că, cu greu, am început..M-am dat pe pârtii medii (marcate cu roşu) şi uşoare (marcate cu albastru). La un moment dat am ajuns să mă dau singur..pentru că fiecare dintre noi (cei care ne-am dat cu schiurile) are un nivel de “cunoştinţe” de ski..şi nu mai este aşteptat de ceilalţi pe pârtie..Unele intersecţii de pârtii nu erau marcate şi la început îmi era frică nu cumva să ajung pe vreo pârtie “neagră”, adică dificilă. Am avut însă noroc şi m-am dat mereu pârtii pe roşii şi albastre.
Ce să vă mai zic..pârtiile au o asemenea lungime încât îmi trebuiau între 30 şi 45 de minute pentru a le parcurge de sus până jos, şi asta fără opriri sau căzături…
PATSCHERKOFEL are o altitudine de peste 2200m, dar din ce am estimat eu (pentru că nu m-am dar chiar din vârf) am urcat până pe la 1800 de metrii.
A fost o experienţă super interesantă, apoi am mers în oraş unde am mâncat pe săturate, şi ultimul lucru de care am mai fost capabil în aceeaşi zi a fost să cad lat de somn pe la ora 22.00
Drumul a fost realizat în 2 zile..Prima zi fiind compusă din Bucureşti – Budapesta şi cea de a 2a zi: Budapesta – Innsbruck.
Plecarea a fost la 5 dimineaţa în prima zi..şi nu au fost evenimente ciudate..ruta a fost Bucureşti – Braşov – Oradea – Budapesta..Un drum destul de greu de 14 ore..Maşina cu care am mers a fost o Honda CRV din 2007 – deci un SUV. Din momentul în care am intrat în Ungaria ne-am ghidat 99.99% după GPS..şi în cele din urmă am ajuns cu bine..eu am fost şoferul de rezervă şi am condus toată porţiunea din Ungaria..destul de greu pentru că eram şi eu deja obosit..chiar dacă nu condusesem până atunci.. Trecerea de la berlină la SUV a fost izbitoare…deodată contolam o maşină lată cât banda de mers..având sub mine parcă o forţă a naturii.. În ceea ce priveşte obisnuinţa singura problemă a fost în ceea ce priveşte lăţimea maşinii..mereu mi-era frică să nu retez într-un fel sau altul oglinda de pe partea dreaptă..astfel fiind mereu tentat să merg mai spre axul drumului..
În cele din urmă am ajuns cu bine..am mîncat la un restaurant unguresc..unde am auzit cred că 3 limbi dar nici una nu era engleză, şi asta în comunicarea cu chelneriţa noastră :D
A doua zi tot pe autostradă spre Innsbruck..ne-am oprit la un outlet prin Ungaria..însă aveau numai resturi de marfă pe acolo..deci am plecat mai departe..
Înainte să ajungem la destinaţie am trecut printr-o aventură…Nişte prieteni din grup ne-au invitat la un restaurant într-o localitate dinainte de Innsbruck…însă au uitat să ne spună un mic detaliu, şi anume că erau vreo 30km de abatere…era ora 20.00 şi noi mai aveam 200km ..dar am ajuns acolo..parcă eram Alice în ţara minunilor..un orăşel extrem de curat..nu era nimeni pe stradă..străduţe extem de mici..vă daţi seama..pt un SUV că erau mai mici decât extrem de mici..Am plecat apoi pe la 21.00 – cu şoferul de rezervă..adică iar eu :D..Şi GPS-ul care avea o setare de ciudată ( cică era setat să nu meargă pe drumuri interstatale, iar autostada noastră trecea şi prin Germania) ne-a greşit drumul…de ajunsesem pe nişte serpentine super dubioase…şi cu benzină de maxim 100km.. Asta se întâmpla pe lângă SALZBURG. Am fost nevoit să execut minunata manevră de întors SUV-ul NOAPTEA, PE SERPENTINE înainte de o curbă..deci a fost sinistru..noroc că era un loc de parcare sau ceva şi am avut puţin loc..că altfel cred că făceam zeci de manevre..
Şi în fine..pe la 24:00 am ajuns la pensiune..
A fost un drum drăguţ, cu aventuri aşa încât să ni-l amintim mereu..
Mâine episodul 2..de la ski..
UpdateLa cererea telespectatorilor iată câteva poze de pe drum, pozele nu îmi aparţin, dar am pus copyright-ul pe ele deoarece nu cred să mai apară pe undeva..
Anul ăsta mi-am petrecut, şi încă îmi petrec (la această oră) vacanţa de iarnă din Austria, mai concret din Innsbruck.
Pentru cei ce încă nu ştiu, Innsbruck este aflat în zona numită TIROL şi cu care austriecii se mândresc enorm şi de asemenea i se mai spune şi “Capitala Alpilor”.
Sunt atâtea lucruri despre care doresc să scriu..însă nu ştiu cu care să încep..
M-am gândit să împart cele 4 zile petrecute aici în 4 episoade, pe care să le povestesc puţin mai pe larg şi de asemenea să le însoţesc cu poze.
De asemenea vor mai fi 2 episoade adiacente ce vor cuprinde impresii strânse pe drumul (drumurile) ce leagă Bucureştiul de Innsbruck..
Să dăm deci drumul la treabă..
